Frumoase și elaborate, complicate dar urmand reguli simple, nodurile sunt parte a istoriei de 5.000 de ani a Chinei, și rapoartele preistorice atestă utilizarea lor pentru înregistrarea oricarui tip de eveniment.
Există multe expresii în limba chineză care explică rolul crearii nodurilor in China antică, precum “un nod într-o frânghie pentru a înregistra” (結繩記事 jiéshéng jìshì), și “a face un nod mare pentru evenimente mari și unul mic pentru evenimente mai puțin importante (大事大結其繩、小事小結其繩 dàshì dàjié qí shéng, xiaŏshì xiaŏjié qí shéng).
La începutul civilizației chineze, oamenii considerau o bucată de sfoară demnă de respect, deoarece cuvântul în sine, 繩 (shéng) se pronunta in mod similar cu cel de divinitate: 神 (shén).
Nodurile au căpătat chiar semnificații metaforice, din cauza derivaților lingvistice: nod (結 jié) este compus din 絲 (sī) și 吉 (jí), unde 絲 (sī) înseamnă mătase sau frânghie, și吉 (jí) înseamnă prosperitate, o poziție socială înaltă, viață lungă, noroc, bogăție, sănătate și siguranță.
Caracterul 結 descrie un nod. Din acest motiv, reprezintă, de asemenea, relațiile și poate fi extins cu sensul de putere, armonie și emoții umane. Aceste conotații sunt exprimate într-o serie de cuvinte chineze ce conțin acest caracter. De exemplu: 結實 (jiēshí) “a da roade”,結交 (jiéjiāo) “a lega prietenie,” 結緣 (jiéyuán) “uniți de soartă”,結婚 (jiéhūn) “a se căsători”, și團結 (tuánjié) “a se alătura”.
Datorită legăturii strânse dintre noduri și cultura chineză, arta de a face noduri continuă să fie transmisă ca o cultură populară, și este foarte respectată. Aceasta indeletnicire a devenit o formă de artă obisnuită în timpul Dinastiilor Tang (618-907) și Song (960-1279), și a cunoscut apogeul la jumatatea Dinastiei Ming și in timpul Dinastiei Qing (1368-1911), când nodurile erau frecvent utilizate pentru decorarea hainelor tradiționale.
Arta a evoluat de la scopul pur și simplu funcțional al nodurilor, la utilizarea lor in scopuri decorative de sărbători – ca pandantive sau ornamente de păr. Unele noduri, cum ar fi “Nodul Norocului”, au fost folosite ca amulete pentru a alunga lucrurile rele, pentru a evita ghinionul și a aduce noroc.
Nodurile chinezesti sunt compuse dintr-un singur fir lung de cel puțin un metru, și sunt realizate urmand metode și norme stabilite. Firele sunt pliate, uneori răsucite si trase în creații fascinante. Chiar dacă unele noduri pot părea extrem de complicate și foarte artistice, toate sunt realizate în conformitate cu 20 de tehnici de bază. Adevăratele noduri chinezesti arată la fel, atât în partea din spate cât în cea din față.
Numele unui anumit nod depinde de forma sa, de utilizarea sa finală, de locul în care a fost făcut și de semnificația sa. “Nodul dublu al banului”, de exemplu, isi ia numele de la antica monedă chinezească confectionata din mai multe straturi de cupru. Numele de “nodul nasture” face aluzie la utilizarea sa finală. Nodul “Zece mii” nu numai că arată similar cu simbolul zvasticii budiste, pe care chinezii de multe ori il folosesc pentru a reprezenta numărul zece mii, dar este, de asemenea, de multe ori văzut pe statui și ilustrații ale zeiței Guanyin, Bodhisattva cea plină de compasiune. “Nodul infinit” este modelat din cele opt simboluri budiste, care reprezinta rotațiile eterne din care se presupune că provin toate lucrurile. Acest nod reprezintă interrelații fără sfârșit și este baza multor variante de noduri.
Desigur, în ultimul secol, mai ales de la începutul regimului comunist, această formă de artă tradițională și-a pierdut importanța. Numai în timpul anilor ‘90 arta nodurilor a cunoscut o renaștere, alături de broderie si hainele tradiționale, iar aceste arte si-au făcut o reapariție de succes in lumea chineză.
